A história de Josef K. atravessa os anos sem perder nada do seu vigor. Ao contrário, a banalização da violência irracional no século XX acrescentou a ela o fascínio dos romances realistas. Na sua luta para descobrir por que o acusam, por quem é acusado e que lei ampara a acusação, K. defronta permanentemente com a impossibilidade de escolher um caminho que lhe pareça sensato ou lógico, pois o processo de que é vítima segue leis próprias: as leis do arbítrio.
În ziua arestării sale, K. deschide uşa camerei lui pentru a afla ce se întâmplă cu micul dejun şi declanşează astfel un val de întâmplări care se sprijină, de-a lungul întregului roman, pe metafora uşii. Acuzat de o greşeală pe care nu o cunoaşte, de nişte judecători cu care nu se întâlneşte niciodată, conform unor legi despre care nimeni nu ştie nimic, el va deschide nenumărate uşi în încercarea de a lămuri această situaţie. "Procesul", piesă de referinţă în opera acestui geniu al absurdului care a fost Kafka, renunţ... continue
From its gripping first sentence onward, this novel exemplifies the term "Kafkaesque." Its darkly humorous narrative recounts a bank clerk's entrapment in a bureaucratic maze, based on an undisclosed charge.